vineri, 25 noiembrie 2016

Horia Roman Patapievici. Manual de executare în public.

Sunt sigur că mulţi dintre voi aţi citit pasajul în care Horia Roman Patapievici îl menţionează pe Mihai Eminescu. Sunt sigur că unii dintre voi aţi fost dezgustaţi de ceea ce aţi citit şi că v-aţi exprimat public dezaprobarea. Dar despre ce este vorba?

Pe scurt, un elogiu al lui Horia Roman Patapievci la adresa lui Eminscu a fost transformat de un individ greţos într-un atac imund la adresa celui dintâi. Practic, HRP îi critică pe unii românii pentru că îl cam dosesc pe Eminescu de parcă ar fi un cadavru într-o debara. De aici şi până la “Horia Roman Patapievici consideră că Eminescu este un cadavru pe care trebuie să-l ţinem în debara” n-a mai fost decât un pas. Preluat de presa coruptă, mai ales Antena 3, dar şi răspândit de incultura din social media, Horia Roman Patapievici s-a văzut pus în faţa unui val de atacuri grobiene, subumane.

În aceeaşi notă continuă şi ciorna Cotdianul care îi acuză pe Patapievici, Pleşu, Liiceanu sau Baconschi că au tăcut în cazul celebrului “Dosar Microsoft”. Doar pentru că oamenii aceştia au participat la nişte conferinţe organizate de Microsoft e clar că sunt vinovaţi. O aberaţie imensă, lipsită de o minimă notă de profesionalism, de o brumă de logică.

Haios e că amatorii de la Cotidianul i-au uitat pe Mario Varga Llosa sau pe Adam Michnik care au participat şi ei la aceste conferinţe. E clar că şi aceştia au pus umărul la “Dosarul Microsoft”.
Oare câţi dintre cei care l-au înjurat pe Patapievici ştiu că omul acesta şi-a luat o bătaie cruntă la revoluţia din 1989 fără să îşi ceară acum “drepturile” de revoluţionar? Şi chiar de-ar fi spus că Eminescu e un cadavru care trebuie ţinut în debara, care era problema? Nu are voie să-şi spună părerea? Trebuie să te înscrii pe linia retoricii nationalist-ortodoxe ca să poţi spune ceva în ţara asta? Oare câţi dintre inculţii care i-au criticat pe Liiceanu, Pleşu sau Patapievici au citit măcar o carte scrisă de aceştia sau orice altă carte?

Concluzia e că trăim într-o ţară unde Radio Zu sau emisunile de scandal ating rating-uri imense. Între timp, o ţaţă cu un soţ care şi-a plagiat doctoratul a devenit primăriţă, iar elitele adevărate sunt scuipate pe stradă.


Aici aveţi un link către transcrierile conferinţelor organizate de Microsoft. Aici găsiţi şi un drept la replică dat de Horia Roman Patapievici, drept la replica pe care incultura, ura şi prostia (toate trei se leagă între ele perfect) nu au vrut să-l mai audă.


joi, 25 august 2016

Impresii din turul cu Rick Steves

Din capitolul "we have beautiful woman (sic!) and we are open" vreau să relatez pe scurt experienţa cu Rick Steves în România.

Există o mare frustrare în ANT din cauză că Rick Steves a apelat la serviciile unor ghizi independenţi care nu au putut fi controlaţi.

Eu personal, nu am avut nicio legatură cu ANT. ANT-ul a fost informat că Rick nu are nevoie de ghid si nici de maşină. Cu toate astea, ANT-ul a tocat nişte bani pe aceste servicii, punându-ne pe toţi într-o situaţie penibilă.

ANT-ul m-a contactat telefonic doar cu o zi înainte de a prelua echipa lui Rick Steves. Normal era să mă contacteze cineva cu câteva zile înainte, să mă invite la sediul ANT unde am fi avut şansa să discutăm despre acest eveniment. Aş fi avut şansa să le spun ce vrea echipa de la mine, ce se va întâmpla. Nu au fost interesaţi.

În ziua în care am preluat echipa lui Rick Steves am fost invadat cu zeci de telefoane şi mi s-a cerut să-i sun să le spun diferite lucruri. Nu am avut nicio obligaţie faţă de ANT, nu am avut timp să mă gândesc la ei, singura mea preocupare fiind cerinţele venite din parte echipei lui Rick Steves.

Individul care a venit la mine în Peleş, ţipând la mine şi trăgându-mă la răspundere pentru faptul ca nu l-am informat când ajung la Peleş, chiar de faţă cu Rick Steves, şi-a luat-o inapoi imediat. ANT-ul a dat impresia că suntem in Coreea de Nord punând pe cineva să ne urmărească. Lucrătorul ANT ţipa la mine şi când l-am întrebat de ce l-aş suna, mi-a răspuns că ei plătesc. O mitocănie mai mare nu am văzut. Nu domnule funcţionar public, nu tu plăteşti. Noi plătim! Să-ţi arăt TVA-ul dat pe o singură lună statului român?

Anumiţi lucrători din ANT repetă ca o placă stricată povestea că nu s-a respectat programul. Rick Steves nu a cerut niciun program. Echipa sa a vizitat România înainte, tur organizat tot de ANT (motiv pentru care ulterior au recurs la ghizi independenţi) şi au decis ce vor include în filmul lor. Imaginaţi-vă cum ar fi să-i spun lui Rick "Hai băi tată, alergi de două ore în câmpul ăsta de maci, se duce dracu’ tot programul ANT-ului!"

Nici ghizii independenţi, nici ANT-ul nu au avut influenţă asupra deciziilor echipei lui Rick Steves. Au filmat ce au vrut şi când au vrut.

Când ANT-ul a fost implicat direct în organizare, a ieşit prost. Sunt lucruri atât de jenante, încât nu le pot spune nimănui.

Echipa lui Rick Steves a avut cerinţe clare de la bun început, unele cerinţe având legătură cu teme sensibile din România. Au fost minţiţi de ANT în aceste privinţe.

Echipa Rick Steves nu a venit în România la cererea ANT-ului. De ce îi mai plătim pe oamenii ăştia, de ce avem birorui de promovare?

Există şi lucruri bune făcute de ANT, şi fără ei această promovare nu ar fi fost posibilă. Oamenii s-au zbătut până în ultima clipă să obţină permisele de filmare. O adevarată nebunie, şi fără relaţii politice/personale din păcate promovarea României nu este posibila.

Doamna Roxana Niculescu (nu o cunosc, nu ştiu ce face în ANT) a fost o persoană care a înţeles cum stă treaba. De fiecare dată când am sunat-o, m-a ajutat. Este o persoană eficientă, calmă şi inteligentă. Îi mulţumesc tare mult.

O concluzie trebuie trasă în urma acestei experienţe.

1. Atât ANT-ul, cât şi cei care câştigă licitaţiile pentru aceste programe de promovare, trebuie să aibă mereu totală deschidere la cerinţele inviţatilor. Multă flexibilitate şi înţelegere din partea organizatorilor. Nu-mi vine să cred că trebuie să scriu aşa ceva.

2. Terminaţi cu parangheliile penibile, festivalul Cântarea României s-a terminat de mult. Fără pupat în fund, mândri, dar nu ţanţoşi, fără covoare roşii. Fără mentalitate de tip Coreea de Nord, triumfalistă, naţionalistă. Fără frica de a recunoaşte ce nu merge bine cu noi.

3. Fără cine cu tone de mâncare. E penibil. Fără oficiali la aceste cine. Dacă spun prostii se pun in situaţii ridicole.

4. Modul de organizare a acestor programe trebuie schimbat. 

5. ANT-ul nu dă bani. Noi toţi dăm aceşti bani. ANT-ul nu trage la răspundere firma căştigătoare decât în momentul în care invitatul se declară nemulţumit de serviciile primite. Nu e treaba lucrătorului ANT să ştie de ce s-a mers la biserica din vale şi nu s-a mers la biserica din deal cum era în program. Acest lucru îl decide invitatul, nici ANT-ul, nici firma căştigătoare. Daca Rick Steves s-a simţit bine două oare în lanul cu maci, lasă-l să stea acolo, nu-i impune tu programul.

Acceptul de plată trebuie dat în timpul legal şi nu trebuie condiţionat de respectarea itinerariului. Acceptul de plată trebuie dat în momentul în care organizatorul face dovada că nu a oferit servicii sub cerinţe şi în momentul în care invitatul se declară satisfăcut. Atât.

6. ANT-ul este o instituţie a statului nereformată, neperformantă, cu mentalităţi de “yes-man”, o instituţie în care normalul de a gândi cu mintea ta e considerat o nebunie curată, o instituţie care crede că lucrătorii ei sunt vechilii iar noi simpli salahori fără drepturi.

Impresia echipei lui Rick Steves în ce priveste România a fost foarte pozitivă. Nu ştiu cum va arăta filmul, dar ştiu că am auzit expresii de genul "Romania is fucking awesome!" sau "Romania is my next destination with my family." Şi da, veţi vede şi minoritarii în film, spaima oficialilor, dar şi obsesia majorităţii românilor.

Dacă ANT-ul are întrebări, să mă sune. Voi răspunde cu plăcere atât timp cât nu sunt tras la răspundere, cât nu se ţipă şi există un respect mutual.

duminică, 14 august 2016

Sfânta fecioară sau sfântul plagiat?

Intelectualii creştini militanţi sunt oripilaţi, pe bună dreptate, de plagiatul lui Ponta & Co. Ei însă nu au nicio problemă cu plagiatul din Biblie. Acolo plagiatul este sfânt.

Fecioara Maria, virgină doar în evangheliile scrise de Matei sau Luca, era doar o femeie tânără, nu este un personaj original care să apară pentru prima dată în literatură. Sunt zeci de exemple apărute înaintea ei şi mai jos am să enumăr câteva.

Fecioara Danaë
Semizeul Perseu a fost născut de către virgina Danaë, tatăl lui fiind zeul Jupiter. Fiind închisă de tatăl ei, regele Acrisios, într-un turn la care muritorii nu puteau ajunge, Jupiter a luat forma picăturilor de ploaie din aur şi a lăsat-o gravidă pe virgina Danaë. Trebuie să recunoaştem, povestea e chiar interesantă. Doar să nu credeţi că e mai mult decât o poveste.

Mahamaya, soţia regelui Shudhodana, l-a născut pe Buddha în urma penetrării trupului ei de către o lumină sub forma unui elefant cu 6 colţi. În religia aztecilor, Coatilcue este cea care l-a născut pe zeul soarelui după ce iniţial a fost lăsată gravidă de o minge de pene. Attis, este zeul născut pe 25 decembrie din fecioara Nana. Attis este născut după ce Nana este lăsată însărcinată de divinitate sub forma unei rodii/migdale. Fiica virgină a unui rege Mongol a fost penetrată de lumina divină pentru a da naştere lui Ginghis Han, iar Krishna a fost născut de virgina Devaka. Horus a fost născut de virgina Isis iar Mercur de fecioara Maia.

Mereu am fost fascinat de uşurinţa cu care noi oamenii ne lăsăm păcăliţi de multe ori. Ironia face ca evidenţa să fie prezenţă peste tot, şi totuşi să nu cauzeze nicio fisură în credinţele unui om. Aici pot include celebra statuie "Lupa Capitolina" care îi reprezintă pe Romulus şi Remus. Cei doi fraţi au fost născuţi de fecioara Rhea Silvia ca rezultat al penetrării sale de către zeul Marte. Or, tu creştin român ai în faţa ta o statuie care precede naşterea lui Isus şi care conţine o poveste identică cu naşterea celui din urmă, dar nu ai nicio tresărie a raţiunii şi continui să te minţi doar pentru că ţi-e frică de moarte, eşti îndoctrinat religios sau îţi e greu să ieşi din zona ta de confort, din masa în care aproape toţi gândesc la fel. Şi asta este cu atât mai tragico-comic, cu cât masa este cea care l-a ucis nu doar pe Socrate, dar şi pe Isus.

“Ce bucurie că viața nu are sens. Pot să-i dau eu unul…”

Text influenţat plagiat de pe la Christopher Hitchens, Bart Ehrman, Gabriel Liiceanu, Kierkegaard şi Noica.

luni, 18 ianuarie 2016

Trăiască incestul că e creştinesc

Lot and His Daughters - Albrecht Durer
Friedrich Nietzsche, în “Genealogia Moralei” spunea că preoţii au fost oamenii care au dat dovadă de cea mai mare ură de-alungul istoriei, şi tot ei au fost şi cei mai inteligenţi în a-şi propaga această ură. Mi-am dat seama că avea dreptate când zilele trecute Europa FM a avut ca temă de disicuţie referendumul pe care biserica ortodoxă română vrea să-l organizeze pentru schimbarea constituţiei. Prin aceasta bor-ul doreşte ca în constituţie să se stipuleze clar că familia se compune din femeie şi bărbat.
Repede, creştinopaţii au intrat în direct, iar primul argument invocat a fost, desigur, cel conform căruia zeul creştinilor a lăsat bărbatul şi femeia tocmai cu acest scop, de a întemeia familii, iar relaţiile homosexuale nu sunt normale. Boii nu ştiu că în natură cam 10% dintre animale au relaţii homosexuale.
Creştinii invocă biblia în a-şi susţine homofobia, or tocmai acest lucru nu ar avea voie să-l facă, nu de alta, dar îşi dau singuri cu bâta în “argumente”. Mai jos, doar unul din multele exemple de aberaţii găsite în biblia creştinopaţilor. Doamne ferească, bine că incestul e OK, că altfel ce distracţii ne-ar mai fi rămas?
Facerea 38 
7. Dar Ir (fratele lui Onan), întâiul născut al lui Iuda, a fost rău înaintea Domnului şi de aceea l-a omorât Domnul. (Nu, nu ştim cu ce a greşit Ir, poate că zeul creştin era doar într-o pasă proastă)
8. Atunci a zis Iuda către Onan: Intră la femeia fratelui tău, însoară-te cu ea, în puterea leviratului, şi ridică urmaşi fratelui tău!
9. Ştiind însă Onan că nu vor fi urmaşii ai lui, de aceea, când intră la femeia fratelui său, el vărsă sămânţa jos, ca să nu ridice urmaşi fratelui său.
10. Ceea ce făcea el era rău înaintea lui Dumnezeu şi l-a omorât şi pe acesta.
Bă, eşti prost?! Tu vii să îţi susţii argumentul cu ajutorul unei cărţi pline de inepţii? Dar dacă tot ar fi să avem un referendum eu propun să mai adăugăm incă o întrebare. Românul ar trebui întrebat dacă e de acord să susţină impozitarea proprietăţilor şi afacerilor bor.

PS. Dragă creştinopat spălat pe creieri, găseşte iubirea zeului tău în pasajul de mai sus. A, nu te încurca de cele două crime, astea sunt doar amănunte. Cât priveşte activitatea incestuoasă din biblie, te las pe tine să o descoperi în cartea în care tu găseşti atâta iubire.


miercuri, 16 decembrie 2015

1000 de nuduri

Te ridici uşor din patul ud de transpiraţie şi goală mergi la baie să te uşurezi. Eşti înaltă, spatele ţi-e drept, sânii mari, rotunzi, străpung glorioşi aerul ca-ntr-o perpetuă luptă atotbiruitoare.  Fesele îţi sunt mândre, rumenite ca în poeziile lui Brumaru. Te opreşti, te întorci uşor la mine şi râzi. Ştii că mâine mă vei părăsi. Triunghiul amorului, explorat de buzele mele, gâdilat de limba mea, zace erotic între picioarele tale. Dispari uşor prin uşă, fotografie în mişcare. Mă chircesc gol în patul ud. Mâinile ard şi acum de atingerea feselor tale. Ştiam că mă părăsisei de când ţi-am băut  sânul cu pistrui.

Cam asta e fotografia erotică. Lust, cum spune englezul. Or, să reuşeşti o redare fidelă a acestei dorinţe fără a muşca din pornografie e o adevărată artă. Ieri m-am oprit în librărie şi am admirat acest album de fotografie erotică, "1000 Nudes. A history of Erotic Photography from 1839-1939".


luni, 23 noiembrie 2015

Tresărire

...începe hipnagogic, cathartic, cu sunete de umbre pierdute de soare, căutate de lună, cu plâns tânguit de mierlă psihotropică, cu bătăi de tobe sacadate ca într-o lume învăluită de hedonism. Peste toate acestea vântul adaugă o aromă de melancolie revărsată parcă din pădurile ecuatoriale care în loc de copaci au trupuri de femei exotice si lubrice ce se mişcă sub un cer de roşu aprins, dulce mefistofelic si ameţitor. Prins de psihedelsimul ritmului, eşti ameţit ca după un drog puternic, ca după un amor interzis şi lasciv în care corpurile amanţilor au dansat într-o transpiraţie concupiscentă produsă de mişcări onctuase, din ce in ce mai obscene. Când crezi că toate se vor termina aşa cum au început, lent, în mişcări murmurate tânguios, totul se schimbă brusc în ritmuri insidioase, apoplectice, isteroide, ce oblitereaza ineluctabil gândirea coerentă, ca într-o abluţiune sacră. Şi atunci lumea, aşa cum e ea, dispare, lăsându-te singur fără nicio urmă de regret, fără ca măcar o lacrimă să-ţi taie obrazul. Paradoxal, abia acum când mintea iţi e complet sub efectul orgiastic şi îngropată ca-ntr-un cavou în propriul ei piamater, iţi dai seama cât de futile sunt concepţiile, religiile şi aspiraţiile acestei lumi în care trăieşti ca să mori.

Parcă totul se termină dar simţi cum intri în sevraj şi ca într-un vis oniric mai vrei şi iar mai vrei...

marți, 27 octombrie 2015

Legende penibile

"Dacă ceva poate fi distrus de adevăr, atunci merită să fie distrus de adevăr." Carl Sagan

În weekendul trecut am mers cu clasa fiicei mele într-o excursie de o zi la Coşeşti, un sat argeşean. Copiii au avut şansa să socializeze, să alerge, să-şi depăşească temerile, să râdă şi să fie fericiţi. Pe scurt, să fie copii.

Totul a fost frumos, până când am fost rugat să le spun copiilor legenda lui Manole, din moment ce am oprit la celebra mănăstire Curtea de Argeş.

Ca multe legende româneşti, asta e de o tâmpenie excesivă. Ideea se bazează pe sacrificiul suprem şi modul în care unii încearcă să o scalde, că nu trebuie interpretată ad litteram, că nu e vorba de o crimă, e total greşit. Degeaba îi spui tu unui copil de 6 sau 7 ani că legenda trebuie interpretată metaforic după ce în prealabil îl mai plimbi şi pe la moaştele făcătoare de minuni. Mintea copilului e total acaparată de poveşti fantasmagorice. E absurd să-ţi duci copilul la moaşte, să-i prezinţi o poveste inventată de biserica română ca fiind adevărată şi apoi să-i ceri aceluiaşi copil să-ţi facă diferenţa între o legendă şi realitate. Această barieră este pe deplin pierdută în mintea unui copil care poate fi uşor manipulată. Se numeşte abuz.

În faţa mea aveam vreo 20 de copii care mă ascultau cu mare curiozitate. Le-am spus toată povestea, fără să omit ceva din legendă. Au fost atenţi, au memorat. Când le-am spus că pot auzi plânsul Anei de dincolo de ziduri cei mai mulţi dintre ei şi-au lipit urechile de zidul bisericii, au făcut linişte şi au ascultat secunde bune în speranţa că o vor auzi pe Ana plângând.

În acest moment m-am îngrozit realizând cât de uşor te poţi juca cu mintea lor, cât de uşor îi poţi îndoctrina şi cât de uşor îi poţi avea de clienţi pentru tot restul vieţii. Iar BOR-ul ştie asta foarte bine. Mă simţeam ca un sarcopt lovit de o mutaţie care reuşise să penetreze piamaterul copiilor modelându-le percepţia asupra lumii.

Dar să revin la această legendă. Totul începe cu un prinţ care doreşte să construiască cea mai frumoasă biserică din ţara lui, că doar nu ai fi vrut să construiască o universitate. Pentru asta angajează o echipă de 10 meşteri care sunt informaţi că în cazul unui eşec vor plăti cu viaţa lor. Evident că din cauza locului bântuit, tot ce este construit ziua se dărâmă noaptea. Asta până când Manole are un vis pe baza căruia - de câte ori nu aţi auzit adulţi în toată firea spunând că au visat un lucru care ulterior s-a adeverit, decide cu colegii săi să facă un sacrificiu uman. De aici rezultă că ăştia nu prea erau sănătoşi la cap. Cum să omori tu o femeie pentru o biserică?! Nu-ţi dă prin cap sa pui acolo o păpuşă, un miel măcar? Nu, tu vrei o femeie, mai mult decât atât, o rudă foarte apropiată. Antropomorfismul pe semne le era total străin.

Nu-i nicio surpriză că prima care vine către locul cu pricina este Ana, soţia lui Manole. Meşterul se pune pe rugat iar Dumnezeu încearcă să o oprească pe Ana de două ori dar nu reuşeşte. De aici rezultă impotenţa zeului creştin. Parcă era atotputernic. Dar să trecem peste contradicţii.

Povestea continuă cu Manole care o minte pe Ana şi în felul acesta reuşeşte să o zidească in pereţii bisericii. Milă? Moralitate? Viaţă? Toatea astea sunt valori care nu există. Dumnezeu (a se citi instituţia bisericii) vrea biserici cu orice preţ, nu se împiedică de viaţa unei femei. Astfel, celebra mănăstire este terminată. Drept mulţumire prinţul îi lasă pe meşteri suspendaţi pe acoperiş de unde toţi se aruncă şi mor. Oare unde era Dumnezeul lor ca să-i salveze? Nu îi aduseseră lui (sau "Lui" dacă eşti sensibil) sacrificiul suprem, nu era suficient ca să-i salveze? (dispari cu "necunoscute sunt căile Domnului") Tennessee Williams pe bună dreptate spune că "toate teologiile vestice se bazează pe un Dumnezeu senil şi delincvent".

Este o legendă plină de fracturi logice care îşi contrazice chiar şi cultura creştină din care se trage, vezi impotenţa lui Dumnezeu în încercarea de a o opri pe Ana. E o legendă care nu preţuieşte viaţa unui om mai mult decât o biserică, care cere sacrificu uman sub forma femeii, vezi statutul femeii creştine de-a lungul secolelor. Concluzia este că orice e permis ca să îl slujeşti pe Dumnezeul adevărat. Or, câte crime nu s-au făcut, câte războaie nu s-au dus în numele acestui concept? Atunci când îndoctrinarea începe la vârste fragede nu vei face diferenţa între un lucru just şi o elucubraţie religioasă. Sunt atras de oamenii inteligenţi, foarte culţi, care prezintă acest clivaj în personalitatea lor, un clivaj între o capacitate extraordinară de a pune punctul pe "i" în probleme sociale, filozofice sau de altă natură şi incapacitatea lor de a discerne realitatea de fantasmagoriile religioase.

Curtea de Argeş este cunoscută şi pentru faptul că găzduieşte moaştele sfintei Filotea (nu Filoftea cum greşit spun creştinii), o fată de 12 ani care acum 800 de ani a fost omorâtă de tatăl ei pentru că îi ajuta pe cei săraci. În momentul în care trupul ei a căzut neînsufleţit la pământ, nimeni nu a putut să-l mişte până când numele oraşului Curtea de Argeş nu a fost pomenit de preoţi în rugăciuni. Problema e că ulterior moaştele au fost plimbate şi prin alte oraşe. Evident, sfânta nu a mai avut nimic împotrivă. Subit, călătoriile deveniseră un hobby pentru ea.

Povestea este foarte înduioşătoare. Cine poate spune ceva împotriva unei fete inocente şi creştine omorâtă cu sânge rece de tatăl ei? Nimeni. Doar o întrebare mă roade, oare cum se numesc copiii abuzaţi de biserica română de-a lungul secolelor? Oare cum se numesc robii minori deţinuţi de biserică şi separaţi de părinţii lor? Oare câţi dintre copiii abuzaţi sexual de preoţi au ajuns sfinţi? Când îşi va cere BOR-ul scuze pentru cruzimea din anii respectivi?

La o zi după excursie am discutat cu Erika despre legendă, am întrebat-o dacă fost corect ce a făcut Manole, de ce nu a salvat-o Dumnezeu pe Ana, dacă acest zeu a greşit sau nu. Am vorbit despre moaşte, cum au apărut ele, semnificaţia lor, faptul că alte religii nu cred în aşa ceva. Vă garantez că la ora de religie copiii nu vor discuta aşa ceva, raţionalul fiind lăsat de izbelişte. Li se va spune că e bine să se închine, că e bine să pupe moaşte, că e bine să facă asta sau aia, dar nu li se va spune şi de ce. Astfel, când ei vor deveni adulţi îşi vor lua copiii la biserică, iar la rândul lor aceştia vor deveni clienţi fideli ai BOR-ului. Repet ce am mai scris şi aici, religia eşuează să-i înveţe pe copii cum să gândească critic, raţional şi logic. Îi învaţă că a crede în ceva care nu poate fi susţinut de argumente este nu doar acceptabil, ba chiar o virtute. Moral, li se induce ideea că acceptând suferinţele unei alte persoane (Isus) ei pot fi exoneraţi de faptele lor. Mintea unui copil este foarte uşor de manipulat, aşa că a-i învăţa ceva care nu se bazează pe realitate este imoral şi iresponsabil deoarece nu au ajuns la vârsta la care pot evalua singuri lucrurile şi nici nu pot deduce o concluzie bazată pe un raţionament critic.

Legendele, poveştile cu sfinţi şi moaşte pot fi foarte interesante atâta timp cât nu vor fi vârâte pe gâtul copiilor ca fiind adevărate sau atâta timp cât nu ajung să justifice crime în numele religiei. Altfel copiii vor ajunge sa aibă probleme serioase în a distinge realitatea de fantezie. Despre aceasta problemă puteţi citi acest studiu realizat in 2014 de universitatea din Boston.  Mai jos se poate citi doar capitolul introductiv:

"In two studies, 5- and 6-year-old children were questioned about the status of the protagonist embedded in three different types of stories. In realistic stories that only included ordinary events, all children, irrespective of family background and schooling, claimed that the protagonist was a real person. In religious stories that included ordinarily impossible events brought about by divine intervention, claims about the status of the protagonist varied sharply with exposure to religion. Children who went to church or were enrolled in a parochial school, or both, judged the protagonist in religious stories to be a real person, whereas secular children with no such exposure to religion judged the protagonist in religious stories to be fictional. Children’s upbringing was also related to their judgment about the protagonist in fantastical stories that included ordinarily impossible events whether brought about by magic (Study 1) or without reference to magic (Study 2). Secular children were more likely than religious children to judge the protagonist in such fantastical stories to be fictional. The results suggest that exposure to religious ideas has a powerful impact on children’s differentiation between reality and fiction, not just for religious stories but also for fantastical stories."


Şi-ai cheltui secunda care eşti
Căutând Sensuri în cartea cu Poveşti?
Un fir de păr stă-ntre-Adevăr şi Fals – 
Te rog, totul depinde cum priveşti!

                                                                                                Omar Khayyam