Pagini

marți, 18 martie 2014

Ogra? Ce? Unde?

Telefonul sună şi răspund imediat:
- Salut.
- Salve. Pe unde eşti?
- În Ogra.
 A, nu eşti în ţară?!
- Ba da, tocmai ţi-am spus că sunt în Ogra.
- Ce mă?! Unde?
- OGRA, frate!
- Ogra? Unde e asta?

Cam aşa a decurs o discuţie la telefon cu unul dintre amicii mei. De fapt, când spui Ogra toţi ridică sprâncenele în speranţa că le voi  da mai multe detalii. Această mică localitate se află pe drumul principal dintre Târgu Mureş şi Turda. Ogra ar fi rămas şi pentru mine o necuoscută, doar un nume de sat unguresc scris pe o tablă pe marginea drumului, nume pe care l-aş fi uitat imediat. Dar aici, acum câţiva ani în timpul unui tur cu un fotograf din America, am observant un alt semn care mi-a atras imediat atenţia. Pe el se putea citi clar “Castelul Haller”.
Castelul Haller, Ogra

Familia Haller, o importantă familie de grofi din Transilvania, a deţinut mai multe castele de-a lungul timpului, cele din Coplean şi Cetatea de Baltă fiind printre cele mai importante. Din păcate, multe dintre aceste castele din Transilvania se află într-o stare de degradare avansată. Unele, puţine la număr, au fost salvate sau se află în renovare.
Maşină de epocă la Castelul Haller, Ogra

Castelul Haller din Ogra, aflat acum în proprietatea unei familii tinere din Târgu Mureş a fost renovat şi transformat într-un hotel cu stil. De curând intratrea în curte se face direct de pe drumul naţional, evitând în acest fel hârtoapele drumului care trece prin sat. Odată intraţi în holul de primire, bunul-gust îşi face prezenţa imediat. Mobilierul clasic din lemn masiv, tablourile mari de pe pereţi şi primirea caldă fac din acest loc cel puţin un loc de popas ideal.
Telefonul din cameră. Castelul Haller, Ogra.

Am avut aici atât grupuri mici cât şi mari iar turiştii mei străini au fost mereu încântaţi de ceea ce au văzut.
Propietarii merită felicitări pentru munca depusă şi vă puteţi da seama de realizările lor în momentul în care vă vor arăta pozele castelului la momentul achiziţiei. Atunci era doar un morman de moloz între pereţi scorojiţi.

Pentru mai multe detalii vă recomand filmul de mai jos.

marți, 11 martie 2014

Ipocrizia merge bine cu hoţia

Se spune că un cavaler adevărat susţinea doar cauze pierdute. Cam asta am eu impresia că se întâmplă zilele asta în societatea noastră. O mână de oameni încearcă să inoate împotriva cursului.

Vă aduceţi aminte de vreo campanie în care televiziunile să fi pledat cu o mare fervoare pentru graţierea unui condamnat în România? Acum ceva timp, un bătrân de 80 de ani a fost condamnat la închisoare pentru că mutase nişte ţăruşi câţiva metri mai departe. Nicio televiziune nu a prezentat cazul până în momentul în care această persoană a fost graţiată de preşedinte. De ce? Simplu. Un moşneag sărac nu face audienţă la prostime.

Viitor fotbalist? Nu cred...

Acum avem în închisoare un mafiot-turnător plin de bani. E prezentat ca simbol al ţării. Televiziunile îl jelesc, îi închină apoteoze ditirmabice. Aceleaşi televiziuni care arată atâta înţelegere faţa de un mafiot-turnător uită de respectul pentru viaţa lui privată şi îi vâneaza orice membru al familiei care ajunge în faţa închisorii, îl aleargă ca pe un iepure schilodit şi îl lovesc cu întrebări penibile – “Dar îi pare rău?”, “Suferă?”. Feţele reporterilor trădează o plăcere orgiastică în momentul în care victima se opreşte încolţită şi îi roagă să o cruţe.

Tot aud povestea asta cum că prejudiciul a fost recuperat. Nu, nu a fost recuperat, doar o parte din el, şi aici vorbim doar despre bani, nu şi despre răul facut în timp de aceşti mafioţi, de distrugerea provocată fotbalului românesc, de faptul că foarte multe cluburi care depindeau de banii din aceste transferuri sunt de mult falimentate iar copiii din zonele sărace condamnaţi la o viaţă mizeră, când ar fi putut să devină şi ei fotbalişti. Dar nu ca Gică Popescu.

Adevărul e că aceste televiziuni şi politiceni corupţi urmăresc doar să işi spele imaginea prin intermediul lui Popescu. Mesajul e acela că e doar o evaziune, doar nu bagăm în puşcărie un om pentru asta, fie că îl cheama Popescu, Voiculescu, Fenechiu sau Mazăre.

By the way, l-a întrebat cineva pe Popescu dacă vrea să fie graţiat? Poate omul vrea să-şi recapete onoarea executând pedeapsa până la capăt.

luni, 10 martie 2014

România pe 500px

Algoritmii de notare a pozelor fac din 500px.com cel mai bun site fotografic. În acest fel aici au şansă nu doar cei populari dar şi cei care nu sunt atât de cunoscuţi. Evident că aceşti algoritmi au limita lor dar în general cele mai valoroase poze ajung să fie apreciate la adevărata lor valoare. Bazându-mă pe acest raţionament am început să caut cele mai frumoase şi interesante poze din România. Mai jos aveţi o selecţie de 10 poze.

sâmbătă, 8 martie 2014

Bulgaria pentru o zi

Bulgaria devine tot mai mult o opţiune de luat în considerare pentru vacanţele noastre la mare sau la munte. Acelaşi lucru poate fi valabil şi pentru o excursie de o zi cu plecare din Bucureşti, mai ales atunci când Valea Prahovei geme sub coloana lungă de maşini.

Rusenski Lom
Valea Rusenski Lom
După ce treci de Giurgiu, atenţie la radarul amplasat mai tot timpul după rondul de la intratrea în oraş, după ce găsiţi drumul întortocheat spre vamă, intraţi în Ruse. De aici mergeţi spre Veliko Tarnovo/Sofia şi după un scurt ocol pe un drum secundar se ajunge în localitatea Ivanovo. De aici începe frumoasa vale a râului Rusenski Lom. Meandrele sale, săpate in roca calcaroasă, sunt acoperite de o vegetaţie bogată cu o faună diversă. Primul lucru care atrage atenţia călătorului sunt grotele din cei doi versanţi ai văii.
Rusenski Lom
Valea Rusenski Lom
Nu sunt nimic altceva decât fostele capele, biserici şi chilii parte din fostul complex religios. Primele dintre ele au fost săpate începând cu secolul 13. Una dintre fostele grote de tip biserică este deschisă publicului. La aceasta se ajunge după un urcuş mediu de maximum 10 minute. Cunoscută ca Biserica Sfintei Fecioare, grota prezintă o serie de fresce de secol 14 păstrate foarte bine.
Bisericile de la Ivanovo
Biserica Sfânta Fecioară Maria, Ivanovo
Tot de aici, din balconul grotei se poate admira o mare parte din Valea Rusenski Lom. Nu coborâţi pe unde aţi urcat. Continuaţi urcuşul până poteca ajunge pe creasta dealului. Atenţie, în zilele de primăvară însorite, această creastă devine locul de plajă pentru şerpi. Nu sunt veninoşi, dar aici am simţit pe pielea mea cum e să calci pe ei. Toţi turiştii din spatele meu au râs de mine în hohote ca de un nebun care sărea disperat şi care de fiecare dată mai călca pe un alt şarpe.

Toată valea este ideala pentru o tură de bicicletă. În total sunt aproximativ 70 de kilometri care însoeţesc râul.
Nicopolis ad Istrum
Nicopolis ad Istrum

Odată întorşi la drumul naţional, călătoria poate continua spre Veliko Tarnovo. Dar înainte de oraş, la ieşirea din localitatea Kutsina, mai faceţi un mic ocol pentru a vizita ruinele oraşului roman Nicopolis ad Istrum. Fondat de Traian imediat după cucerirea Daciei, oraşul Nicopolis ad Istrum, construit pe malul râului Yantra, a cunoscut o viaţă înfloritoare în timpul secolelor 2-4en. A fost distrus în anul 447 de către hunii lui Attila şi reconstruit în secolul 6. În cele din urmă avarii i-au dat lovitura de graţie. Astăzi, siteul arheologic păstrează foarte bine câteva din aleile aşezării, sarcofage cu basoreliefe bine evideniate, unul dintre ele reprezentând-o pe Medusa, coloane parte din fostul forum si un amfiteatru de dimensiuni mici.
Veliko Tarnovo
Veliko Tarnovo, Bulgaria

Veliko Tarnovo se afla cam la 30 de minute de Nicopolis ad Istrum. Deşi intratrea poate părea destul  de sărăcăcioasă, tot oraşul având nevoie de o renovare generală, oraşul vechi cu străzile lui din piatră cubică arată destul de bine. Atenţie la parcare. Uitaţi-vă după vânzătorii de bilete pentru parcare şi puneţi biletul de parcare pe bord. O oră costă o leva.
Mâncare tradiţională bulgărească

E deja ora prânzului aşa că ar fi bine să luaţi o pauză de masă. După ce am încercat mai multe restaurante eu mă opresc mai tot timpul la Shtastliveca care pe lângă mâncarea demenţială are şi o vedere frumoasă peste valea râului Yantra. Nu ratez să mănânc delicioasa lor combinaţie între cartofi, caşcaval, piept de pui şi sos, totul servit într-o farfurie de lut (sach) bine încinsă la cuptor.
Veliko Tarnovo
Monumentul Asăneştilor şi Muzeul de Artă

Veliko Tarnovo este o combinaţie între o arhitectură de secol 19 şi clădiri comuniste lăsate în paragină dar care încă păstrează basorelifeuri naţionalist-comuniste. Are o vedere splendidă peste valea râului Yantra care şerpuieşte molcom pe lângă monumentul Asăneştilor. Atenţie, să nu le spuneţi bulgarilor de originea valahă a Asăneştilor.
Veliko Tarnovo
Veliko Tarnovo, Bulgaria

Trecând prin micul oraşul vechi cu case de la 1850, cea mai renuimtă fiind Casa cu Maimuţă, veţi ajunge în faţa cetăţii Tsarevets. E impresionantă prin mărime şi istorie. Intrarea costă 6 leva.
Cetatea Tsarevets
Cetatea Tsarevets, Veliko Tarnovo

Servind capitala celui de-al doilea Ţarat Bulgar (1185-1393), fortificaţia a fost construită începând cu secolul al 12-lea. A fost cucerită de otomani şi distrusă pe 17 iulie 1393, dată care marchează încetarea existenţei Ţaratului Bulgar. Complexul avea trei porţi, ziduri care atingeau 3.6m în înălţime, turnuri masive, zeci de biserici dar şi patriarhia. Biserica patriarhiei, afalată pe cel mai înalt punct al dealului, a fost reconstruită în anii 80 si pictată intr-o manieră modernistă care contrastează puternic cu conservatorismul ortodox. Cetatea este renumită şi datorită jocului de lumini şi sunete organizat în timpul serilor când zidurile fostei fortificaţii sunt inundata de lasere colorate.
Arbanasi
Dansuri tradiţionale în Arbanasi

Nu departe de Veliko Tarnovo se află satul Arbanasi. Aici merg pentru o scurtă plimbare şi o ultimă cafea înainte de plecarea spre Bucureşti. Arbanasi este un sat cu case tradiţionale, una dintre ele fiind deţinută chiar şi de Constantin Brâncoveanu.

Atât la întoarcere, cât şi la dus, în localitatea Byala veţi trece pe lângă Belenski Most, sau Podul Byala. A fost construit în 1867 de către Kolyu Ficheto, acelaşi architect care a construit şi Casa cu Maimuţă din Veliko Tarnovo. Ce mi se pare foarte interesant despre acest arhitect e că vorbea fluent, pe lângă limba sa maternă, turca, greaca si româna, deşi era analfabet.


Fac drumul ăsta de zeci de ori pe an. Nu am avut niciodata probleme cu poliţia dar nici nu am încălcat regulie de circulaţie. Aveţi grijă să vă cumpăraţi vinieta din Ruse care pentru autoturism costă 10 leva.